52 of the world's poorest countries (of which 37 are in Africa) owe a total of $376 billion in debt. The repayments for this huge amount of money take up a very large portion of each country's income to, leaving them with little left to help themselves and solve their hunger problems.
The areas where chronic persistent hunger occurs need capital and resources to develop and implement schemes to help solve their problems. Cancelling world debt would provide these countries with the ability to help themselves, such as being able to develop their economy in order to safeguard against future hunger problems, develop and import technologies to begin and increase the amount of output from their arable land or help fund imports of food from abroad, helping to solve the redistribution problem
The G7 (Group of seven), the seven countries with the largest economies in the world, pledged to cancel $100 billion of this debt in June 1999. An impressive figure, but actually, lending governments already know they are not going to receive most of this $100 billion back and have made provisions to cover their losses. So although this is a good start, in many countries it will have no significant impact on their payments - it is cost-free, and also benefit-free. If the debt being cancelled is debt that could never have been paid anyway, this will have little impact on the repayments for poor countries.
Many countries are pledging to cancel 100% of the debt owed to them if certain conditions are meet. For example, an extract from a speech Bill Clinton made on October 12th 1999, archived on the US State Department's website says:
"Last month, I went even further, announcing that the United States will forgive 100 percent of the debt owed us by the world's least developed countries if they will use the savings to address basic human needs. And I committed the United States to a new effort to accelerate the development of vaccines for diseases that devastate the developing world." - Bill Clinton
You can help these poorer countries by supporting and helping those groups and individuals who are trying to convince their governments to cancel world debt. Your support could give a debt free start to 1 billion people, and help to solve the world's hunger problem. Alternatively you can support online by clicking a button at http://www.thehungersite.com/clickToGive/home.faces?siteId=1 where advertisers will donate 1 1/2 cups of staple food to a hungry person.
3 iun. 2008
Cum sa judeci o societate
O zicala inteleapta zice ca o societate poate fi cel mai bine judecata dupa felul in care isi trateaza bolnavii. Sau pe cei mai putin capabili sa aiba grija de ei insisi. Zicala care e adevarata intrucatva, avand in vedere ca aici se observa cel mai bine daca exista sau nu solidaritate intre oameni si in ce masura cineva mai bogat e dispus sa plateasca, prin taxe si impozite, pentru sanatatea cuiva sarac si fara posibilitati. Exemplul cel mai potrivit il gasim tot in SUA, unde sistemul de asigurari private acopera 250 de milioane de cetateni, un numar fabulos, dar cu 50 de milioane mai mic decat numarul locuitorilor, 50 de milioane care nu au efectiv bani sa isi plateasca asigurarea. Ma uitam zilele trecute la un documentar al lui Michael Moore despre sistemul de sanatate din america, pompos intitulat Sicko. Inca din primele secvente, terapie de soc, un om isi cosea singur ditamai taietura din genunchi, pentru ca nu avea bani sa mearga la spital. Filmul nu era despre el. Urmatorul avea de ales intre a-si atasa degetul mijlociu inapoi la corp pentru $60,000 sau inelarul pentru $12,000. Fiind un "romantic incurabil", a ales inelarul. Nici despre el nu era filmul. Era in schimb despre ceilalti, despre milioanele de americani asigurati. Vorba vine, asigurati. Ca sa o parafrazez pe Adeila Guevarra, "cu cat o tara produce mai mult si are mai multe resurse, cu atat ar trebui sa fie in stare sa ofere cetatenilor sai o mai mare protectie in domeniul medical. Cum e posibil ca Cuba, o tara cu atat de putine resurse, sa fie una din tarile care trimit peste hotare cele mai multe cadre medicale in tari din lumea a treia?"
Individul asta, Michael Moore, a postat un anunt cerand oamenilor sa ii trimita povestilor lor legate de sistemul medical american. Intr-o saptamana a primit aproape 24,000 de mailuri, fiecare din ele aproape horror. Oamenii mor pentru ca nu au bani sa plateasca spitalele. Adica nu sunt dati deoparte, nu sunt tratati, nu sunt bagati in seamna, ci mor. O tomografie = $20,000? La noi e 7-8 milioane. Si poti sa o faci fara acordul firmei de asigurari. In state in schimb, interesul nu e sa salvezi oameni, interesul e profitul, ceea ce se traduce prin evitarea de catre comapniile de asigurari, pe cat posibil, a platii catre asigurati. In aceste comapnii, angajatii cei mai eficienti sunt cei care neaga justificat cel mai mare numar de bolnavi, sub orice motiv. Angajatii astia sunt cei care, prin politica firmelor, sunt promovati si ajung manageri zonali sau de spitale, ducand in spate un numar impresionant de morti. Pentru ca nu exista iesire din cancer nedepistat la timp. Cateva din povestile prezentate de M.M. in documentar arata lupta efectiva a oamenilor asigurati cu sistemul si cum au pierdut, rezultatul fiind moartea unui parinte sau a unui copil. In fiecare an, aproximativ 18,000 de cetateni americani mor pentru simplul fapt ca nu au asigurare medicala. Asta se intampla in tara care investeste cel mai mult in servicii medicale, singura natiune industrializata bogata din lume. Cu datele astea, nu e de mirare ca SUA a ajuns pe locul #37 mondial, in privinta calitatii serviciilor medicale.
A nu se intelege gresit, nu suport statele unite deloc, dar mi se pare nu inutil, ci aberant sa accepti ca oameni sa moara pentru bani. Si nu o suma oarecare, ci din ce in ce mai multi. Si oare cine moare? Cel mai mult, din cei 50 de milioane de neasigurati, hispanici si negrii. Din cei asigurati, albii de varsta a treia, cu un venit modic. Inteleg oarecum motto-ul capitalist-darwinist cu "only the strong survive", dar capitalismul e in primul rand o doctrina economica, nu sociala. Acumularea necontenita de capital, asta e regula de baza. Sefii corporatiilor de asigurari inteleg se pare ca pretul cu care obtin ei profitul nu conteaza. La o adica, cui ii pasa? Companiile astea platesc in fiecare an guvernului federal amenzi intre $85 - $120 milioane de dolari si le convine, e oricum mult mai putin decat daca ar asigura fiecarui client cheltuielile medicale necesare pentru un tratament. Insa e mai usor sa cataloghezi tratamentul respectiv ca experimental si sa declari ca polita nu acopera cheltuielile.
After all, it's just business.
Individul asta, Michael Moore, a postat un anunt cerand oamenilor sa ii trimita povestilor lor legate de sistemul medical american. Intr-o saptamana a primit aproape 24,000 de mailuri, fiecare din ele aproape horror. Oamenii mor pentru ca nu au bani sa plateasca spitalele. Adica nu sunt dati deoparte, nu sunt tratati, nu sunt bagati in seamna, ci mor. O tomografie = $20,000? La noi e 7-8 milioane. Si poti sa o faci fara acordul firmei de asigurari. In state in schimb, interesul nu e sa salvezi oameni, interesul e profitul, ceea ce se traduce prin evitarea de catre comapniile de asigurari, pe cat posibil, a platii catre asigurati. In aceste comapnii, angajatii cei mai eficienti sunt cei care neaga justificat cel mai mare numar de bolnavi, sub orice motiv. Angajatii astia sunt cei care, prin politica firmelor, sunt promovati si ajung manageri zonali sau de spitale, ducand in spate un numar impresionant de morti. Pentru ca nu exista iesire din cancer nedepistat la timp. Cateva din povestile prezentate de M.M. in documentar arata lupta efectiva a oamenilor asigurati cu sistemul si cum au pierdut, rezultatul fiind moartea unui parinte sau a unui copil. In fiecare an, aproximativ 18,000 de cetateni americani mor pentru simplul fapt ca nu au asigurare medicala. Asta se intampla in tara care investeste cel mai mult in servicii medicale, singura natiune industrializata bogata din lume. Cu datele astea, nu e de mirare ca SUA a ajuns pe locul #37 mondial, in privinta calitatii serviciilor medicale.
A nu se intelege gresit, nu suport statele unite deloc, dar mi se pare nu inutil, ci aberant sa accepti ca oameni sa moara pentru bani. Si nu o suma oarecare, ci din ce in ce mai multi. Si oare cine moare? Cel mai mult, din cei 50 de milioane de neasigurati, hispanici si negrii. Din cei asigurati, albii de varsta a treia, cu un venit modic. Inteleg oarecum motto-ul capitalist-darwinist cu "only the strong survive", dar capitalismul e in primul rand o doctrina economica, nu sociala. Acumularea necontenita de capital, asta e regula de baza. Sefii corporatiilor de asigurari inteleg se pare ca pretul cu care obtin ei profitul nu conteaza. La o adica, cui ii pasa? Companiile astea platesc in fiecare an guvernului federal amenzi intre $85 - $120 milioane de dolari si le convine, e oricum mult mai putin decat daca ar asigura fiecarui client cheltuielile medicale necesare pentru un tratament. Insa e mai usor sa cataloghezi tratamentul respectiv ca experimental si sa declari ca polita nu acopera cheltuielile.
After all, it's just business.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
