2 nov. 2008
3 iul. 2008
The poverty of philosophy
Most of my Latino and black people who are struggling to get food, clothes and shelter in the hood are so concerned with that, that philosophising about freedom and socialist democracy is usually unfortunately beyond their rationale. They don't realize that America can't exist without separating them from their identity, because if we had some sense of who we really are, there's no way in hell we'd allow this country to push it's genocidal consensus on our homelands. This ignorance exists, but it can be destroyed.
Nigga talk about change and working within the system to achieve that. The problem with always being a conformist is that when you try to change the system from within, it's not you who changes the system; it's the system that will eventually change you. There is usually nothing wrong with compromise in a situation, but compromising yourself in a situation is another story completely, and I have seen this happen long enough in the few years that I've been alive to know that it's a serious problem. Latino America is a huge colony of countries whose presidents are cowards in the face of economic imperialism. You see, third world countries are rich places, abundant in resources, and many of these countries have the capacity to feed their starving people and the children we always see digging for food in trash on commercials. But plutocracies, in other words a government run by the rich such as this one and traditionally oppressive European states, force the third world into buying overpriced, unnecessary goods while exporting huge portions of their natural resources.
I'm quite sure that people will look upon my attitude and sentiments and look for hypocrisy and hatred in my words. My revolution is born out of love for my people, not hatred for others.
You see, most of Latinos are here because of the great inflation that was caused by American companies in Latin America. Aside from that, many are seeking a life away from the puppet democracies that were funded by the United States; places like El Salvador, Guatemala, Peru, Columbia, Nicaragua, Ecuador and Republica Dominicana, and not just Spanish-speaking countries either, but Haiti and Jamaica as well.
As different as we have been taught to look at each other by colonial society, we are in the same struggle and until we realize that, we'll be fighting for scraps from the table of a system that has kept us subservient instead of being self-determined. And that's why we have no control over when the embargo will stop in Cuba, or when the bombs will stop dropping in Vieques.
But you see, here in America the attitude that is fed to us is that outside of America there live lesser people. "Fuck them, let them fend for themselves." No, Fuck you, they are you. No matter how much you want to dye your hair blonde and put fake eyes in, or follow an anorexic standard of beauty, or no matter how many diamonds you buy from people who exploit your own brutally to get them, no matter what kind of car you drive or what kind of fancy clothes you put on, you will never be them. They're always gonna look at you as nothing but a little monkey. I'd rather be proud of what I am, rather than desperately trying to be something I'm really not, just to fit in. And whether we want to accept it or not, that's what this culture or lack of culture is feeding us.
I want a better life for my family and for my children, but it doesn't have to be at the expense of millions of lives in my homeland. We're given the idea that if we didn't have these people to exploit then America wouldn't be rich enough to let us have these little petty material things in our lives and basic standards of living. No, that's wrong. It's the business giants and the government officials who make all the real money. We have whatever they kick down to us. My enemy is not the average white man, it's not the kid down the block or the kids I see on the street; my enemy is the white man I don't see: the people in the white house, the corporate monopoly owners, fake liberal politicians those are my enemies. The generals of the armies that are mostly conservatives those are the real Mother-Fuckers that I need to bring it to, not the poor, broke country-ass soldier that's too stupid to know shit about the way things are set up.
In fact, I have more in common with most working and middle-class white people than I do with most rich black and Latino people. As much as racism bleeds America, we need to understand that classism is the real issue. Many of us are in the same boat and it's sinking, while these bougie Mother-Fuckers ride on a luxury liner, and as long as we keep fighting over kicking people out of the little boat we're all in, we're gonna miss an opportunity to gain a better standard of living as a whole.
In other words, I don't want to escape the plantation I want to come back, free all my people, hang the Mother-Fucker that kept me there and burn the house to the god damn ground. I want to take over the encomienda and give it back to the people who work the land.
You cannot change the past but you can make the future, and anyone who tells you different is a Fucking lethargic devil. I don't look at a few token Latinos and black people in the public eye as some type of achievement for my people as a whole. Most of those successful individuals are sell-outs and house Negros.
But, I don't consider brothers a sell-out if they move out of the ghetto. Poverty has nothing to do with our people. It's not in our culture to be poor. That's only been the last 500 years of our history; look at the last 2000 years of our existence and what we brought to the world in terms of science, mathematics, agriculture and forms of government. You know the idea of a confederation of provinces where one federal government controls the states? The Europeans who came to this country stole that idea from the Iroquois lead. The idea of impeaching a ruler comes from an Aztec tradition. That's why Montezuma was stoned to death by his own people 'cause he represented the agenda of white Spaniards once he was captured, not the Aztec people who would become Mexicans.
So in conclusion, I'm not gonna vote for anybody just 'cause they black or Latino they have to truly represent the community and represent what's good for all of us proletariat.
Porque sino entonces te mando por el carajo cabron gusano hijo de puta, seramos libre pronto...
Viva la revolution!
Nigga talk about change and working within the system to achieve that. The problem with always being a conformist is that when you try to change the system from within, it's not you who changes the system; it's the system that will eventually change you. There is usually nothing wrong with compromise in a situation, but compromising yourself in a situation is another story completely, and I have seen this happen long enough in the few years that I've been alive to know that it's a serious problem. Latino America is a huge colony of countries whose presidents are cowards in the face of economic imperialism. You see, third world countries are rich places, abundant in resources, and many of these countries have the capacity to feed their starving people and the children we always see digging for food in trash on commercials. But plutocracies, in other words a government run by the rich such as this one and traditionally oppressive European states, force the third world into buying overpriced, unnecessary goods while exporting huge portions of their natural resources.
I'm quite sure that people will look upon my attitude and sentiments and look for hypocrisy and hatred in my words. My revolution is born out of love for my people, not hatred for others.
You see, most of Latinos are here because of the great inflation that was caused by American companies in Latin America. Aside from that, many are seeking a life away from the puppet democracies that were funded by the United States; places like El Salvador, Guatemala, Peru, Columbia, Nicaragua, Ecuador and Republica Dominicana, and not just Spanish-speaking countries either, but Haiti and Jamaica as well.
As different as we have been taught to look at each other by colonial society, we are in the same struggle and until we realize that, we'll be fighting for scraps from the table of a system that has kept us subservient instead of being self-determined. And that's why we have no control over when the embargo will stop in Cuba, or when the bombs will stop dropping in Vieques.
But you see, here in America the attitude that is fed to us is that outside of America there live lesser people. "Fuck them, let them fend for themselves." No, Fuck you, they are you. No matter how much you want to dye your hair blonde and put fake eyes in, or follow an anorexic standard of beauty, or no matter how many diamonds you buy from people who exploit your own brutally to get them, no matter what kind of car you drive or what kind of fancy clothes you put on, you will never be them. They're always gonna look at you as nothing but a little monkey. I'd rather be proud of what I am, rather than desperately trying to be something I'm really not, just to fit in. And whether we want to accept it or not, that's what this culture or lack of culture is feeding us.
I want a better life for my family and for my children, but it doesn't have to be at the expense of millions of lives in my homeland. We're given the idea that if we didn't have these people to exploit then America wouldn't be rich enough to let us have these little petty material things in our lives and basic standards of living. No, that's wrong. It's the business giants and the government officials who make all the real money. We have whatever they kick down to us. My enemy is not the average white man, it's not the kid down the block or the kids I see on the street; my enemy is the white man I don't see: the people in the white house, the corporate monopoly owners, fake liberal politicians those are my enemies. The generals of the armies that are mostly conservatives those are the real Mother-Fuckers that I need to bring it to, not the poor, broke country-ass soldier that's too stupid to know shit about the way things are set up.
In fact, I have more in common with most working and middle-class white people than I do with most rich black and Latino people. As much as racism bleeds America, we need to understand that classism is the real issue. Many of us are in the same boat and it's sinking, while these bougie Mother-Fuckers ride on a luxury liner, and as long as we keep fighting over kicking people out of the little boat we're all in, we're gonna miss an opportunity to gain a better standard of living as a whole.
In other words, I don't want to escape the plantation I want to come back, free all my people, hang the Mother-Fucker that kept me there and burn the house to the god damn ground. I want to take over the encomienda and give it back to the people who work the land.
You cannot change the past but you can make the future, and anyone who tells you different is a Fucking lethargic devil. I don't look at a few token Latinos and black people in the public eye as some type of achievement for my people as a whole. Most of those successful individuals are sell-outs and house Negros.
But, I don't consider brothers a sell-out if they move out of the ghetto. Poverty has nothing to do with our people. It's not in our culture to be poor. That's only been the last 500 years of our history; look at the last 2000 years of our existence and what we brought to the world in terms of science, mathematics, agriculture and forms of government. You know the idea of a confederation of provinces where one federal government controls the states? The Europeans who came to this country stole that idea from the Iroquois lead. The idea of impeaching a ruler comes from an Aztec tradition. That's why Montezuma was stoned to death by his own people 'cause he represented the agenda of white Spaniards once he was captured, not the Aztec people who would become Mexicans.
So in conclusion, I'm not gonna vote for anybody just 'cause they black or Latino they have to truly represent the community and represent what's good for all of us proletariat.
Porque sino entonces te mando por el carajo cabron gusano hijo de puta, seramos libre pronto...
Viva la revolution!
3 iun. 2008
Un click pe zi
52 of the world's poorest countries (of which 37 are in Africa) owe a total of $376 billion in debt. The repayments for this huge amount of money take up a very large portion of each country's income to, leaving them with little left to help themselves and solve their hunger problems.
The areas where chronic persistent hunger occurs need capital and resources to develop and implement schemes to help solve their problems. Cancelling world debt would provide these countries with the ability to help themselves, such as being able to develop their economy in order to safeguard against future hunger problems, develop and import technologies to begin and increase the amount of output from their arable land or help fund imports of food from abroad, helping to solve the redistribution problem
The G7 (Group of seven), the seven countries with the largest economies in the world, pledged to cancel $100 billion of this debt in June 1999. An impressive figure, but actually, lending governments already know they are not going to receive most of this $100 billion back and have made provisions to cover their losses. So although this is a good start, in many countries it will have no significant impact on their payments - it is cost-free, and also benefit-free. If the debt being cancelled is debt that could never have been paid anyway, this will have little impact on the repayments for poor countries.
Many countries are pledging to cancel 100% of the debt owed to them if certain conditions are meet. For example, an extract from a speech Bill Clinton made on October 12th 1999, archived on the US State Department's website says:
"Last month, I went even further, announcing that the United States will forgive 100 percent of the debt owed us by the world's least developed countries if they will use the savings to address basic human needs. And I committed the United States to a new effort to accelerate the development of vaccines for diseases that devastate the developing world." - Bill Clinton
You can help these poorer countries by supporting and helping those groups and individuals who are trying to convince their governments to cancel world debt. Your support could give a debt free start to 1 billion people, and help to solve the world's hunger problem. Alternatively you can support online by clicking a button at http://www.thehungersite.com/clickToGive/home.faces?siteId=1 where advertisers will donate 1 1/2 cups of staple food to a hungry person.
The areas where chronic persistent hunger occurs need capital and resources to develop and implement schemes to help solve their problems. Cancelling world debt would provide these countries with the ability to help themselves, such as being able to develop their economy in order to safeguard against future hunger problems, develop and import technologies to begin and increase the amount of output from their arable land or help fund imports of food from abroad, helping to solve the redistribution problem
The G7 (Group of seven), the seven countries with the largest economies in the world, pledged to cancel $100 billion of this debt in June 1999. An impressive figure, but actually, lending governments already know they are not going to receive most of this $100 billion back and have made provisions to cover their losses. So although this is a good start, in many countries it will have no significant impact on their payments - it is cost-free, and also benefit-free. If the debt being cancelled is debt that could never have been paid anyway, this will have little impact on the repayments for poor countries.
Many countries are pledging to cancel 100% of the debt owed to them if certain conditions are meet. For example, an extract from a speech Bill Clinton made on October 12th 1999, archived on the US State Department's website says:
"Last month, I went even further, announcing that the United States will forgive 100 percent of the debt owed us by the world's least developed countries if they will use the savings to address basic human needs. And I committed the United States to a new effort to accelerate the development of vaccines for diseases that devastate the developing world." - Bill Clinton
You can help these poorer countries by supporting and helping those groups and individuals who are trying to convince their governments to cancel world debt. Your support could give a debt free start to 1 billion people, and help to solve the world's hunger problem. Alternatively you can support online by clicking a button at http://www.thehungersite.com/clickToGive/home.faces?siteId=1 where advertisers will donate 1 1/2 cups of staple food to a hungry person.
Cum sa judeci o societate
O zicala inteleapta zice ca o societate poate fi cel mai bine judecata dupa felul in care isi trateaza bolnavii. Sau pe cei mai putin capabili sa aiba grija de ei insisi. Zicala care e adevarata intrucatva, avand in vedere ca aici se observa cel mai bine daca exista sau nu solidaritate intre oameni si in ce masura cineva mai bogat e dispus sa plateasca, prin taxe si impozite, pentru sanatatea cuiva sarac si fara posibilitati. Exemplul cel mai potrivit il gasim tot in SUA, unde sistemul de asigurari private acopera 250 de milioane de cetateni, un numar fabulos, dar cu 50 de milioane mai mic decat numarul locuitorilor, 50 de milioane care nu au efectiv bani sa isi plateasca asigurarea. Ma uitam zilele trecute la un documentar al lui Michael Moore despre sistemul de sanatate din america, pompos intitulat Sicko. Inca din primele secvente, terapie de soc, un om isi cosea singur ditamai taietura din genunchi, pentru ca nu avea bani sa mearga la spital. Filmul nu era despre el. Urmatorul avea de ales intre a-si atasa degetul mijlociu inapoi la corp pentru $60,000 sau inelarul pentru $12,000. Fiind un "romantic incurabil", a ales inelarul. Nici despre el nu era filmul. Era in schimb despre ceilalti, despre milioanele de americani asigurati. Vorba vine, asigurati. Ca sa o parafrazez pe Adeila Guevarra, "cu cat o tara produce mai mult si are mai multe resurse, cu atat ar trebui sa fie in stare sa ofere cetatenilor sai o mai mare protectie in domeniul medical. Cum e posibil ca Cuba, o tara cu atat de putine resurse, sa fie una din tarile care trimit peste hotare cele mai multe cadre medicale in tari din lumea a treia?"
Individul asta, Michael Moore, a postat un anunt cerand oamenilor sa ii trimita povestilor lor legate de sistemul medical american. Intr-o saptamana a primit aproape 24,000 de mailuri, fiecare din ele aproape horror. Oamenii mor pentru ca nu au bani sa plateasca spitalele. Adica nu sunt dati deoparte, nu sunt tratati, nu sunt bagati in seamna, ci mor. O tomografie = $20,000? La noi e 7-8 milioane. Si poti sa o faci fara acordul firmei de asigurari. In state in schimb, interesul nu e sa salvezi oameni, interesul e profitul, ceea ce se traduce prin evitarea de catre comapniile de asigurari, pe cat posibil, a platii catre asigurati. In aceste comapnii, angajatii cei mai eficienti sunt cei care neaga justificat cel mai mare numar de bolnavi, sub orice motiv. Angajatii astia sunt cei care, prin politica firmelor, sunt promovati si ajung manageri zonali sau de spitale, ducand in spate un numar impresionant de morti. Pentru ca nu exista iesire din cancer nedepistat la timp. Cateva din povestile prezentate de M.M. in documentar arata lupta efectiva a oamenilor asigurati cu sistemul si cum au pierdut, rezultatul fiind moartea unui parinte sau a unui copil. In fiecare an, aproximativ 18,000 de cetateni americani mor pentru simplul fapt ca nu au asigurare medicala. Asta se intampla in tara care investeste cel mai mult in servicii medicale, singura natiune industrializata bogata din lume. Cu datele astea, nu e de mirare ca SUA a ajuns pe locul #37 mondial, in privinta calitatii serviciilor medicale.
A nu se intelege gresit, nu suport statele unite deloc, dar mi se pare nu inutil, ci aberant sa accepti ca oameni sa moara pentru bani. Si nu o suma oarecare, ci din ce in ce mai multi. Si oare cine moare? Cel mai mult, din cei 50 de milioane de neasigurati, hispanici si negrii. Din cei asigurati, albii de varsta a treia, cu un venit modic. Inteleg oarecum motto-ul capitalist-darwinist cu "only the strong survive", dar capitalismul e in primul rand o doctrina economica, nu sociala. Acumularea necontenita de capital, asta e regula de baza. Sefii corporatiilor de asigurari inteleg se pare ca pretul cu care obtin ei profitul nu conteaza. La o adica, cui ii pasa? Companiile astea platesc in fiecare an guvernului federal amenzi intre $85 - $120 milioane de dolari si le convine, e oricum mult mai putin decat daca ar asigura fiecarui client cheltuielile medicale necesare pentru un tratament. Insa e mai usor sa cataloghezi tratamentul respectiv ca experimental si sa declari ca polita nu acopera cheltuielile.
After all, it's just business.
Individul asta, Michael Moore, a postat un anunt cerand oamenilor sa ii trimita povestilor lor legate de sistemul medical american. Intr-o saptamana a primit aproape 24,000 de mailuri, fiecare din ele aproape horror. Oamenii mor pentru ca nu au bani sa plateasca spitalele. Adica nu sunt dati deoparte, nu sunt tratati, nu sunt bagati in seamna, ci mor. O tomografie = $20,000? La noi e 7-8 milioane. Si poti sa o faci fara acordul firmei de asigurari. In state in schimb, interesul nu e sa salvezi oameni, interesul e profitul, ceea ce se traduce prin evitarea de catre comapniile de asigurari, pe cat posibil, a platii catre asigurati. In aceste comapnii, angajatii cei mai eficienti sunt cei care neaga justificat cel mai mare numar de bolnavi, sub orice motiv. Angajatii astia sunt cei care, prin politica firmelor, sunt promovati si ajung manageri zonali sau de spitale, ducand in spate un numar impresionant de morti. Pentru ca nu exista iesire din cancer nedepistat la timp. Cateva din povestile prezentate de M.M. in documentar arata lupta efectiva a oamenilor asigurati cu sistemul si cum au pierdut, rezultatul fiind moartea unui parinte sau a unui copil. In fiecare an, aproximativ 18,000 de cetateni americani mor pentru simplul fapt ca nu au asigurare medicala. Asta se intampla in tara care investeste cel mai mult in servicii medicale, singura natiune industrializata bogata din lume. Cu datele astea, nu e de mirare ca SUA a ajuns pe locul #37 mondial, in privinta calitatii serviciilor medicale.
A nu se intelege gresit, nu suport statele unite deloc, dar mi se pare nu inutil, ci aberant sa accepti ca oameni sa moara pentru bani. Si nu o suma oarecare, ci din ce in ce mai multi. Si oare cine moare? Cel mai mult, din cei 50 de milioane de neasigurati, hispanici si negrii. Din cei asigurati, albii de varsta a treia, cu un venit modic. Inteleg oarecum motto-ul capitalist-darwinist cu "only the strong survive", dar capitalismul e in primul rand o doctrina economica, nu sociala. Acumularea necontenita de capital, asta e regula de baza. Sefii corporatiilor de asigurari inteleg se pare ca pretul cu care obtin ei profitul nu conteaza. La o adica, cui ii pasa? Companiile astea platesc in fiecare an guvernului federal amenzi intre $85 - $120 milioane de dolari si le convine, e oricum mult mai putin decat daca ar asigura fiecarui client cheltuielile medicale necesare pentru un tratament. Insa e mai usor sa cataloghezi tratamentul respectiv ca experimental si sa declari ca polita nu acopera cheltuielile.
After all, it's just business.
1 mai 2008
Food not Bombs de 1 mai
Pentru cei care nu stiu, food not bombs este o miscare cu caracter social care critica cheltuirea de resurse materiale uriase pe arme in toate colturile lumii, in conditiile in care la fiecare 3.6 secunde cineva moare de foame undeva in lume. In mare, se imparte mancare vegetariana gratuit pentru persoane defavorizate sau pentru oricine doreste.
ONU estimeaza ca in fiecare an 15 milioane de copii mor de foame. De asemenea, cu pretul unei singure rachete balistice, o scoala plina de copii flamanzi pot manca pranzul timp de 5 ani. 1.3 miliarde de oameni din intreaga lume traiesc cu mai putin de 1 dolar pe zi, in timp ce 3 miliarde traiesc cu doar 2 dolari pe zi. Numai in 1997, peste 300.000 de copii au fost salvati prin administrarea unui supliment de vitamina A, in urma unui program al ONU in tarile sub-dezvoltate. Si statisticile continua.
Azi a fost prima editie de anul asta la care am participat si eu, a 2a in total. Desi au lipsit cativa oameni care de obicei erau prezenti, ne-am descurcat si in numar mai mic fata de alte dati. Mancarurile au fost felurite, paste, fasole, mazare, salate si orez cu legume, mere, portocale, napolitane si ceaiuri. S-au mai adus si cativa saci cu haine si papuci, care s-au impartit prin parcul respectiv.
Ce a fost fain editia asta e ca, pe langa parcul in care servim mancarea de obicei, ne-am mutat la un moment dat si la gara, intr-un gang, unde a venit si mai multa lume decat in parc, fapt pentru care am reusit sa impartim toata mancarea si fructele, ba chiar am ramas in pana spre sfarsit.
O buna bucata de timp am stat multi sa impartim fluturasi cu FnB si 1 mai, cred ca au fost 3-400 in total, nu mai stiu exact, erau multi oricum. Pentru prima data au fost 3 sau 4 echipe la impartit, fiecare cu zona ei. Per total a iesit grozav si, desi a inceput sa ploua, nu ne-a gasit in parc, ci la adapost in gang, unde am avut ocazia sa mai vorbim cu niste oameni prinsi acolo ca si noi. Dupa fiecare editie pleci acasa cu un sentiment "mixed" pentru ca, pe de o parte, te simti bine ca ai putut ajuta niste oameni, dar pe de alta parte, aflii multe povesti de viata care, mie cel putin, mi se par deseori ireale.
Si azi si in alte dati, ne-au intrebat reporteri de la diverse ziare/televiziuni cine suntem sau cum se numeste grupul nostru. Nu exista un nume sau un ONG in spatele FnB, pentru ca FnB poate fi facut de oricine, un grup de prieteni sau de cunostiinte. Pur si simplu va adunati, puneti niste bani, gatiti o noapte niste mancare si a doua zi o impartiti intr-un loc in care stiti ca se aduna multe persoane fara adapost sau foarte sarace, abandonate de sistem. Ar fi grozav sa apara miscarea asta si in alte orase, de fapt in toate orasele din tara si cu o frecventa ridicata. Noi de obicei reusim sa ne organizam cam odata la o luna, dar pot fi perioade mai lungi sau mai scurte. Asa ca nu stati pe locuri, organizati-va un pic si dati-i inainte!
Protest impotriva brutalitatii politiei
Pe 24 aprilie, joi, a fost la Iasi un protest impotriva brutalitatii politiei fata de militantii anti-nato de la summitul din bucuresti. Fiindaca stiam din relatarile celor care au fost acolo cum a decurs actiunea din hala de la timpuri noi am solidarizat cu ei din toata inima. In primul rand din cauza faptului ca cei care si-au luat bataie gratuit imi sunt prieteni si in al doilea rand pentru ca nu mi se pare deloc normal ca autoritatile unui stat sa suprime dreptul la exprimare, asociere si protest din cauza unui eveniment, oricat ar fi el de important. In constitutie nu se prevad exceptii de la legile exprimate. Dar iata ca unii oficiali, cum ar fi Hasotti, vicepresedintele PNL, considera ca mai bine are loc un abuz acuma decat dezordine mai tarziu. Asta e exact genul de mentalitate pe care il avea si Hitler, cand a dat legile de la Nurnberg.
Din ce in ce mai mult, Roamania tinde sa se transforme intr-un stat politienesc, cu oameni de genul astuia care inca ocupa pozitii extrem de importante in viata politica romaneasca. Odata cu noua lege aprobata de CSAT , SRIul are mana libera in a asculta telefoane, a citit mailuri si de a controla cam tot ce se misca in tara in materie de comunicatii electronice, fara mandat si la sediul lor, fara nici un control.
Aici si aici sunt cateva din articolele care au aparut ca reactie la acest protest. A se observa obiectivitatea celor de la Gardianul. Si in interviul de la TeleM nu au fost prezentate exact informatiile pe care noi le-am furnizat, ci in unele locuri au fost taiate chestii foarte importante.
20 apr. 2008
ctrl + F9
am compilat niste melodii care, dupa parerea mea, ar putea constitui o auditie placuta.
1. Halou - Arrhythmia
2. Blue Foundation - End of the Day
3. Jennie Lofgren - Today
4. Psapp - Upstairs
5. Tipper - L.E.D. Down
6. Portishead - Strangers
7. Saltillo - Giving In
8. Sneaker Pimps - 6 Underground
9. Sunday Munich - Smallest Tragedy
10. Dj Cam - Twilight Zone
11. Tipper - Crimp
12. La Funk Mob - Sans Remission
13. Dj Food - Turtle Soup
14. Dj Cam - Innervisions
15. Tipper - Paperthinreality
16. Massive Attack - Inertia Creeps
17. Portishead - Biscuit
18. IamX - Your Joy is my Low
19. Incubus - Battlestar Scralatchtica
20. Sia - Sunday
21. Early Endorphin Release - Handle Me with Care
daca nimeriti peste oricare din piesele astea sa le dati o sansa, ca merita
1. Halou - Arrhythmia
2. Blue Foundation - End of the Day
3. Jennie Lofgren - Today
4. Psapp - Upstairs
5. Tipper - L.E.D. Down
6. Portishead - Strangers
7. Saltillo - Giving In
8. Sneaker Pimps - 6 Underground
9. Sunday Munich - Smallest Tragedy
10. Dj Cam - Twilight Zone
11. Tipper - Crimp
12. La Funk Mob - Sans Remission
13. Dj Food - Turtle Soup
14. Dj Cam - Innervisions
15. Tipper - Paperthinreality
16. Massive Attack - Inertia Creeps
17. Portishead - Biscuit
18. IamX - Your Joy is my Low
19. Incubus - Battlestar Scralatchtica
20. Sia - Sunday
21. Early Endorphin Release - Handle Me with Care
daca nimeriti peste oricare din piesele astea sa le dati o sansa, ca merita
28 mar. 2008
Atat
Tunsa si arsa cu tigara
Scoala, din nou ring de bataie
Bataie la scoala
Bataie la scoala
Bataie intre fete la scoala
Umilire si violenta in scoli
Scoala violentei
Bataie intre fete la liceu
Bataie la scoala generala
poate o sa sune aiurea, dar nu era asa cand eram eu elev. mai ieseau scandaluri si alte asemenea, dar nicidecum copii trantiti cu capu de dulapuri sau tunsi si arsi cu tigara pe strada, la iesirea de la ore. s-au pus paznici in licee, s-au montat camere de luat vederi, dar cumva infractorii astia super-inteligenti, de 17-18 ani reusesc sa bata sistemul si sa se ia in gura cu directorii si cu paznicii acestor institutii sigure pentruu copii. ce surpriza.
Scoala, din nou ring de bataie
Bataie la scoala
Bataie la scoala
Bataie intre fete la scoala
Umilire si violenta in scoli
Scoala violentei
Bataie intre fete la liceu
Bataie la scoala generala
poate o sa sune aiurea, dar nu era asa cand eram eu elev. mai ieseau scandaluri si alte asemenea, dar nicidecum copii trantiti cu capu de dulapuri sau tunsi si arsi cu tigara pe strada, la iesirea de la ore. s-au pus paznici in licee, s-au montat camere de luat vederi, dar cumva infractorii astia super-inteligenti, de 17-18 ani reusesc sa bata sistemul si sa se ia in gura cu directorii si cu paznicii acestor institutii sigure pentruu copii. ce surpriza.
15 feb. 2008
Singur sau lectie de viata intr-o zi banala
Abia asteptam sa ajung acasa in seara asta, sa ma apuc sa scriu blogul despre ce s-a intamplat azi. Am fost de dimineata plecat in deplasare la Bacau, sa aplic niste sondaje de opinie pe la oameni, despre politica, partide, chestii sociale, etc. Fiind prima data cand merg am dat numai peste din astia care nu deschideau usile, ziceau ca n-au timp sau, in fine, nu completau hartia. Dupa nu stiu cate usi in fata, mi-a deschis usa o babutza, pe la 1 metru 40 sau ceva de genu, ca la inceput nici n-am vazut-o. Si incepe...
Noi n-avem voie sa intram in casele oamenilor cand aplicam chestionare, din motive logice, sa nu se panicheze lumea, sa nu creada ca avem intentii rele, ca suntem hoti sau mai stiu eu ce. In fine, mamaia nu s-a lasat pana n-am intrat si m-am asezat pe divan in "camera mare". Incep eu sa pun intrebarile, pe rand, frumos si ordonat. Si ea incepe sa vorbeasca, fara sa ia seama la ce ziceam eu. A vorbit despre barbatul ei, despre copii si nevestele lor, despre problemele din cartierul ei, despre strazi si politie si cate si mai cate. Numai ca e o chestie. Are 92 de ani, trebuie sa implineasca 93 anul asta. Sotul e mort de 28 de ani, iar amandoi baietii ei au murit la 2 ani diferenta, acum cam 15-16 ani, nici ea nu mai tine bine minte. La fel si nurorile ei. A ramas cu un singur nepot care e plecat prin tari calde. O intrebare din chestionar se referea la sursele de mass-media folosite. Mi-a povestit despre televizorul ei, un Diamant de pe vremea raposatului. Cica acum 2 ani i-au spart niste hoti casa si, cum nu au gasit nimic de furat, i-au luat ochelarii cei noi si i-au stricat televizorul.
Nici nu pot sa zic cum m-am simtit cand am vazut inca in dormitor TVu cu ecranu spart, cu toate piesele inauntru. Nimic nu era miscat, doar ca era acoperit cu un mileu din ala galben de timp si cu un model foarte migalos cusut. Nu mi-a venit sa cred, nici acuma nu prea pot. I-am cerut niste chibrituri sa-mi aprind o tigara, ca tremuram de nervi fata de starea in care traia. Si mi-a zis ca nu-mi da, ca al doilea baiat al ei a murit de la tigari. Si a inceput sa rada, povestindu-mi cum radea baiatu ei "cu gura pana la urechi" cand ii facea scandal ca fuma si ii zicea ca o duce pana la 100 de ani si apoi o scoate la un restaurant si fac o petrecere. Am ramas mut cand am vazut cum povestea razand, da' un asa fel de ras nu cred ca se aude prea des. Era mai incarcat de regret si durere decat orice va puteti imagina. Eu nu stiam ca sa spun cand am auzit, asa ca am zis incet ca nici o mama nu ar trebui sa traiasca cat sa-si ingroape copii. M-a auzit si s-a uitat la mine cu o privire care facea mai mult decat 1000 de cuvinte, ca si cum mi-ar fi zis ca n-am de unde sa stiu eu mai bine ca ea despre asta. M-am simtit de parca asi fi spus cea mai mare prostie in mijlocul unei multimi mari de oameni. Vorbea despre lucruri care pe oricine l-ar fi facut sa planga inchis in casa zile in sir cu o voce calda si monotona. Stia ca nu are ce sa faca si oricum toate se petrcusera cu atatia ani in urma ca nici nu le mai stia numarul. Am intrebat-o la sfarsit care e numarul de telefon, ca imi trebuia scris pe foaie. Nici macar nu si-l amintea, ca nu mai sunase telefonul de mult timp. A cautat peste tot, a inceput sa rascoleasca masa plina cu medicamente si retete sa-l caute, stia ca-l are scris pe o foaie undeva prin camera. S-a uitat si pe telefon, unul din ala vechi cu numerele in roata. Si pe el avea lipite niste abtibilduri din desene animate, roase aproape de tot, cred ca erau acolo de cand nepotul ei era copil. I-am zis ca nu-mi trebuie neaparat, dar s-a asezat pe pat cu capul in maini si a inceput sa planga si si-a cerut scuze ca nu ma poate ajuta, tot incerca cifre poate si-l aminteste. Si-a adus aminte doar 5 pana la urma si apoi pe tot si s-a inseninat, mi-a zambit si mi-a spus ca acuma cand plec, macar am sa raman cu o impresie buna despre ea. Cand m-am ridicat, nu m-a lasat sa ies pana nu mi-a facut o cafea calda. N-a vrut sa imi dea din cea pe care o avea de dimineata pentru ca era "rece" si nu se cade sa o dai asa la oaspeti. Si mi-am dat seama ca nu facea lucrurile astea doar din politete, ci pentru ca probabil nu mai vorbise cu nimeni de mult timp, pentru ca nu prea putea sa iasa din casa, chiar cu baston. Si pentru ca se simtea singura si avea nevoie sa vorbeasca cu cineva, oricine, chiar si unul care iti bate intamplator la usa. Apoi mi-a spus despre cum au reactionat politistii cand i-a chemat dupa ce au venit hotii, cum si-a pus mapa la subrat, au ras un pic si apoi au plecat si nu s-au mai intors.
Nici nu vreau sa stiu cate povesti asemanatoare se ascund dupa usi de lemn vechi, cate vieti traite intr-o stare continua de asteptare a unei clipe ce n-o sa vina niciodata mai sunt, cate tragedii exista, despre care nimeni nu stie sau care pe nimeni nu mai intereseaza. Asi mai fi ramas acolo de vorba cu ea, numai ca sa aiba cu cine vorbi si cui sa-i spuna oful ei, pentru ca vedeam ca ar fi dat orice pentru asta. Mi-a si zis de la usa la inceput ca pot sa intru, ca oricum nu am ce sa iau. Am plecat de acolo cu mintea goala, fara nici un gand. Am lasat balta toate chestionarele si m-am plimbat de aiurea prin oras, incercand sa-mi pun gandurile cap la cap si sa inteleg ce tocmai se intamplase. Atata politete, bun-simt si dorinta de a fi de ajutor si de a fi ascultat nu am mai intalnit niciodata si probabil ca nici n-am sa mai intalnesc. De asta am si scris pe blog, ca macar sa mai afle si altii despre situatia ei, sa deschida ochii la cei din jur si poate sa gaseasca si sa ajute pe cineva care e intr-o situatie asemanatoare, pentru ca pana la urma urmei suntem oameni.
You see men sailing on their ego trips
Blast off on their spaceships
Million miles from reality
No care for you, no care for me
So much trouble in the world now
All you've got to do is give a little... [Bob Marley]
Noi n-avem voie sa intram in casele oamenilor cand aplicam chestionare, din motive logice, sa nu se panicheze lumea, sa nu creada ca avem intentii rele, ca suntem hoti sau mai stiu eu ce. In fine, mamaia nu s-a lasat pana n-am intrat si m-am asezat pe divan in "camera mare". Incep eu sa pun intrebarile, pe rand, frumos si ordonat. Si ea incepe sa vorbeasca, fara sa ia seama la ce ziceam eu. A vorbit despre barbatul ei, despre copii si nevestele lor, despre problemele din cartierul ei, despre strazi si politie si cate si mai cate. Numai ca e o chestie. Are 92 de ani, trebuie sa implineasca 93 anul asta. Sotul e mort de 28 de ani, iar amandoi baietii ei au murit la 2 ani diferenta, acum cam 15-16 ani, nici ea nu mai tine bine minte. La fel si nurorile ei. A ramas cu un singur nepot care e plecat prin tari calde. O intrebare din chestionar se referea la sursele de mass-media folosite. Mi-a povestit despre televizorul ei, un Diamant de pe vremea raposatului. Cica acum 2 ani i-au spart niste hoti casa si, cum nu au gasit nimic de furat, i-au luat ochelarii cei noi si i-au stricat televizorul.
Nici nu pot sa zic cum m-am simtit cand am vazut inca in dormitor TVu cu ecranu spart, cu toate piesele inauntru. Nimic nu era miscat, doar ca era acoperit cu un mileu din ala galben de timp si cu un model foarte migalos cusut. Nu mi-a venit sa cred, nici acuma nu prea pot. I-am cerut niste chibrituri sa-mi aprind o tigara, ca tremuram de nervi fata de starea in care traia. Si mi-a zis ca nu-mi da, ca al doilea baiat al ei a murit de la tigari. Si a inceput sa rada, povestindu-mi cum radea baiatu ei "cu gura pana la urechi" cand ii facea scandal ca fuma si ii zicea ca o duce pana la 100 de ani si apoi o scoate la un restaurant si fac o petrecere. Am ramas mut cand am vazut cum povestea razand, da' un asa fel de ras nu cred ca se aude prea des. Era mai incarcat de regret si durere decat orice va puteti imagina. Eu nu stiam ca sa spun cand am auzit, asa ca am zis incet ca nici o mama nu ar trebui sa traiasca cat sa-si ingroape copii. M-a auzit si s-a uitat la mine cu o privire care facea mai mult decat 1000 de cuvinte, ca si cum mi-ar fi zis ca n-am de unde sa stiu eu mai bine ca ea despre asta. M-am simtit de parca asi fi spus cea mai mare prostie in mijlocul unei multimi mari de oameni. Vorbea despre lucruri care pe oricine l-ar fi facut sa planga inchis in casa zile in sir cu o voce calda si monotona. Stia ca nu are ce sa faca si oricum toate se petrcusera cu atatia ani in urma ca nici nu le mai stia numarul. Am intrebat-o la sfarsit care e numarul de telefon, ca imi trebuia scris pe foaie. Nici macar nu si-l amintea, ca nu mai sunase telefonul de mult timp. A cautat peste tot, a inceput sa rascoleasca masa plina cu medicamente si retete sa-l caute, stia ca-l are scris pe o foaie undeva prin camera. S-a uitat si pe telefon, unul din ala vechi cu numerele in roata. Si pe el avea lipite niste abtibilduri din desene animate, roase aproape de tot, cred ca erau acolo de cand nepotul ei era copil. I-am zis ca nu-mi trebuie neaparat, dar s-a asezat pe pat cu capul in maini si a inceput sa planga si si-a cerut scuze ca nu ma poate ajuta, tot incerca cifre poate si-l aminteste. Si-a adus aminte doar 5 pana la urma si apoi pe tot si s-a inseninat, mi-a zambit si mi-a spus ca acuma cand plec, macar am sa raman cu o impresie buna despre ea. Cand m-am ridicat, nu m-a lasat sa ies pana nu mi-a facut o cafea calda. N-a vrut sa imi dea din cea pe care o avea de dimineata pentru ca era "rece" si nu se cade sa o dai asa la oaspeti. Si mi-am dat seama ca nu facea lucrurile astea doar din politete, ci pentru ca probabil nu mai vorbise cu nimeni de mult timp, pentru ca nu prea putea sa iasa din casa, chiar cu baston. Si pentru ca se simtea singura si avea nevoie sa vorbeasca cu cineva, oricine, chiar si unul care iti bate intamplator la usa. Apoi mi-a spus despre cum au reactionat politistii cand i-a chemat dupa ce au venit hotii, cum si-a pus mapa la subrat, au ras un pic si apoi au plecat si nu s-au mai intors.
Nici nu vreau sa stiu cate povesti asemanatoare se ascund dupa usi de lemn vechi, cate vieti traite intr-o stare continua de asteptare a unei clipe ce n-o sa vina niciodata mai sunt, cate tragedii exista, despre care nimeni nu stie sau care pe nimeni nu mai intereseaza. Asi mai fi ramas acolo de vorba cu ea, numai ca sa aiba cu cine vorbi si cui sa-i spuna oful ei, pentru ca vedeam ca ar fi dat orice pentru asta. Mi-a si zis de la usa la inceput ca pot sa intru, ca oricum nu am ce sa iau. Am plecat de acolo cu mintea goala, fara nici un gand. Am lasat balta toate chestionarele si m-am plimbat de aiurea prin oras, incercand sa-mi pun gandurile cap la cap si sa inteleg ce tocmai se intamplase. Atata politete, bun-simt si dorinta de a fi de ajutor si de a fi ascultat nu am mai intalnit niciodata si probabil ca nici n-am sa mai intalnesc. De asta am si scris pe blog, ca macar sa mai afle si altii despre situatia ei, sa deschida ochii la cei din jur si poate sa gaseasca si sa ajute pe cineva care e intr-o situatie asemanatoare, pentru ca pana la urma urmei suntem oameni.
You see men sailing on their ego trips
Blast off on their spaceships
Million miles from reality
No care for you, no care for me
So much trouble in the world now
All you've got to do is give a little... [Bob Marley]
12 feb. 2008
Preemptive strike doctrine sau cum sa faci scandal de unu singur
Uite ca dupa aproape 1000 de ani de "progres" ne-am intors de unde am plecat, la evul mediu sau mai rau. Toate eforturile de pana acum ale statelor, de a recurge la dialog in loc de conflict, la diplomatie in loc de amenintari sau folosirea fortei au fost degeaba sau, ma rog, devin inutile in actualul context global. In loc sa ne indreptam spre o perioada de prosperitate comuna, in care toate statele sa se inteleaga si sa se accepte reciproc, deci sa invete sa convetuiasca, ne intoarcem la epoca in care cel mai puternic poate sa-si impuna vointa prin forta bruta. Albert Einstein spunea ca "atata timp cat vor exista oameni, vor fi si razboaie". Altii au spus ca e in natura omului sa fie violent si inclinat spre castiguri personale si avantaje egoiste, in timp ce altii au sustinut valorile avantajului comun, cand fiecare castiga ceva pentru el, dar si pentru ceilalti din societate. Multi oameni inteligenti, pornind de la marx, rawles, utilitaristi, au scris volume intregi despre cum ar trebui sa functioneze o societate, despre cum ar trebui reglate raporturile dintre state si indivizi si chestii de genu asta. Intre cele doua razboaie mondiale, liberalii au sperat ca statele, invatand din greselile primului razboi mondial, vor realiza ca doar cooperarea poate pune capat conflictelor dintre ele. Plutea in aer o atmosfera de optimism, a fost creata Liga Natiunilor (precursoarea ONU de astazi) si totul parea ca evolueaza inspre bine. Apoi a venit al doilea razboi mondial si locul liberalilor a fost luat de realisti, care au spus ca e in natura statelor sa se bata inter ele, ca fiecare stat trebuie sa-si asigure suprevietuirea prin orice mijloace aflate la dispozitia sa, ca nici un stat nu trebuie sa se bazeze pe altul pentru a-si garanta securitatea. Mai presus de toate, securitatea unui stat era exprimata in putere armata. Viziunea asta a dus la perioada vesela a razboiului rece, in care SUA si URSS au stat in echilibru si, nevrand sa intre in conflict deschis, s-au antrenat in razboaie din alte parti ale lumii, ca cel din Coreea si Vietnam. Dar dupa caderea Uniunii Sovietice, SUA nu a mai avut nici un rival asupra caruia sa-si concentreze atentia, care sa justifice sumele imense cheltuite pe bugetul armatei si asa mai departe. Asa ca s-a autodeclarat jandarmul lumii. Asta inseamna ca de fiecare data cand america considera ca cineva calca stramb, e in "dreptul" ei sa intrevina si sa puna lucrurile la "punct". Chestia asta n-ar fi asa de importanta, daca ar exista ceva mai presus de SUA in sistemul international, ca de exemplu o organizatie internationala functionala, ca NATO sau ONU. Desi america face parte din Consiliile Permanente de Securitate ale ambelor organizatii, teoretic, ea ar avea nevoie de aprobarea acestora inainte de a lua orice fel de masuri impotriva altor state, pentru ca, nu-i asa, statele, cel putin juridic, sunt egale intre ele. Dar iata ca razboiaiele din Afghanistan si Irak, in care SUA a actionat fara aprobarea ONU, ne-au aratat exact cat de bine functioneaza organizatia asta. Daca ar fi fost intr-adevar ceea ce trebuia sa fie, ONU ar fi trebuit sa impuna sanctiuni americii pentru atacarea unui stat suveran, cum e Irakul, fara justificare. Dar in ochii statelor unite, faptul ca au vrut ei e o justificare suficienta. Si bombele nucleare, ia-le de unde nu-s.
Din 2002 avem insa de-a face cu "Preemptive Strike Doctrine", o politica a guvernului american care-i permite sa atace alt stat, inbaza unei minime justificari a intentiilor acestuia. Sau, mai pe scurt, daca SUA are impresia ca cineva ii contesta puterea militara, are dreptul sa-l atace si sa-si mentina statutul in sistemul international. Ideea asta nu e deloc noua, de-a lungul istoriei au fost multe cazuri, pornind de la egipteni, acuma aproape 5000 de ani, trecand pe la francezi, rusi in al doilea razboi mondial, israelieni vs. irakieni in '81 etc. Doctrina asta strategica e reglementata juridic doar in cazuri specifice. In rest, este considerata ilegala la nivelul statelor.
Cativa presedinti americani au ramas in istorie prin teoriile si doctrinele pe care le-au aplicat la vremea lor. Roosevelt a avut "The New Deal", Truman a avut "Truman Doctrine", Lyndon Johnson a avut "The War on Poverty". Bush va ramane in istorie cu "Pre-emptive Strike", o strategie militara care promoveaza razboiul in locul pacii, crearea de inamici in loc de prieteni, precipitarea conflictelor in loc de negocierea disputelor si crearea de dezavantaje pentru propria econome.
In termeni largi, strategia asta slabeste tarile care nu pot raspunde amenintarii militare americane si forteaza puterile importante, ca Rusia, China, Franta, Germania, Japonia, Anglia, sa se alieze pentru a respinge un eventual atac. Altfel spus, revenim la sistemele de aliante care guvernau Europa in perioada imperiilor sau in timpul razboiului rece. in loc sa se detensioneze relatiile si asa incordate intre state, ele se tensioneaza si mai mult. Si din experienta stim ca lucrul asta nu poate duce decat la mai multe conflicte. Aflate intr-o pozitie de putere, SUA se supune celebrului slogan: "Puterea tinde sa corupa, iar puterea absoluta corupe absolut." (John Emerich Edward). Momentan, nu exista nici un stat sau alianta care sa poate contesta suprematia statelor unite in lume, iar america intentioneaza sa pastreze lucrurile in felul acesta. Populatie controlata in interior, miliarde de dolari anul pompati in pentagon si armata, lasitatea altor state, toate contribuie la starea de fapt. Viitorul suna bine.
"All that is necessary for the triumph of evil is for good men to do nothing" (Edmund Burke)
Din 2002 avem insa de-a face cu "Preemptive Strike Doctrine", o politica a guvernului american care-i permite sa atace alt stat, inbaza unei minime justificari a intentiilor acestuia. Sau, mai pe scurt, daca SUA are impresia ca cineva ii contesta puterea militara, are dreptul sa-l atace si sa-si mentina statutul in sistemul international. Ideea asta nu e deloc noua, de-a lungul istoriei au fost multe cazuri, pornind de la egipteni, acuma aproape 5000 de ani, trecand pe la francezi, rusi in al doilea razboi mondial, israelieni vs. irakieni in '81 etc. Doctrina asta strategica e reglementata juridic doar in cazuri specifice. In rest, este considerata ilegala la nivelul statelor.
Cativa presedinti americani au ramas in istorie prin teoriile si doctrinele pe care le-au aplicat la vremea lor. Roosevelt a avut "The New Deal", Truman a avut "Truman Doctrine", Lyndon Johnson a avut "The War on Poverty". Bush va ramane in istorie cu "Pre-emptive Strike", o strategie militara care promoveaza razboiul in locul pacii, crearea de inamici in loc de prieteni, precipitarea conflictelor in loc de negocierea disputelor si crearea de dezavantaje pentru propria econome.
In termeni largi, strategia asta slabeste tarile care nu pot raspunde amenintarii militare americane si forteaza puterile importante, ca Rusia, China, Franta, Germania, Japonia, Anglia, sa se alieze pentru a respinge un eventual atac. Altfel spus, revenim la sistemele de aliante care guvernau Europa in perioada imperiilor sau in timpul razboiului rece. in loc sa se detensioneze relatiile si asa incordate intre state, ele se tensioneaza si mai mult. Si din experienta stim ca lucrul asta nu poate duce decat la mai multe conflicte. Aflate intr-o pozitie de putere, SUA se supune celebrului slogan: "Puterea tinde sa corupa, iar puterea absoluta corupe absolut." (John Emerich Edward). Momentan, nu exista nici un stat sau alianta care sa poate contesta suprematia statelor unite in lume, iar america intentioneaza sa pastreze lucrurile in felul acesta. Populatie controlata in interior, miliarde de dolari anul pompati in pentagon si armata, lasitatea altor state, toate contribuie la starea de fapt. Viitorul suna bine.
"All that is necessary for the triumph of evil is for good men to do nothing" (Edmund Burke)
9 feb. 2008
SUA, patria democratiei
In ultimii ani, dupa asa-zisul atentat din 9/11, statele unite au suferit o usoara modificare in conceptul de democratie pe care se bazeaza. Cam toate amendamentele din constitutia lor se refera la libertatile individului, la libertatea cuvantului si a asocierii si asa mai departe. Numai ca varianta asta a Americii a disparut de mult timp. Alaturi de celelalte avantaje pe care le-au adus "atentatele teroriste" se numara si posibilitatea pe care o are acuma guvernul american de a transforma statele unite intr-un soi de dictatura.
Mai nou, in baza Patriot Act, politia are voie sa intre in casa cetatenilor fara ca acestia sa fie acasa si fara mandat. Aceasta este o incalcare flagranta a drepturilor omului. mai mult decat atat, tot politia are dreptul de a retine pe oricine fara limita, fara justificare si are voie sa tortureze legal prizonieri care sunt acuzati de terorism. Chestia asta e destul de amuzanta, pentru ca majoritatea "teroristilor" arestati pana acuma au fost eliberati din lipsa de probe. Practic chestia asta da guvernului posibilitatea de a aduce la tacere pe oricare opozant al sistemului, sub acuzatia de terorism. Daca va suna relativ cunoscut, e din cauza Inchizitiei sau a lui Hitler, care faceau la fel.
De fapt, asemanarile intre guvernarea Bush si cea a lui Hitler sunt foarte multe. Amandoua pretindeau ca lupta impotriva "elementelor destabilizatoare" din interiorul si exteriorul tarii si amandoua au inscenat atentate pentru a obtine sprijinul populatiei pentru anumite masuri. De exemplu, dupa ce nazistii au dat foc Reichstag-ului si au dat vina pe comunisti, au trecut prin parlament The Enabling Act, o lege care facea constitutia democratica nula si care a insemnat persecutarea evreilor, tiganilor si a altor minoritati, deportari si genocid. Asemanarile dintre Patriot Act si The Enabling Act sunt izbitoare. Ce e mai ciudat e ca americanii par sa nu aiba nimic impotriva. Ei sunt atat de bombardati zilnic de cuvinte ca teroare, terorism, atentat, suspect etc, incat ajung sa accepte chiar si cele mai discutabile masuri ca sa-si mentina conceptul asta vag de securitate. Ca dovada, o familie din California a devenit pioner in domeniul micro-cipurilor. Astea's niste dispozitive foarte mici, care deja sunt atasate la noile pasaporturi americane. Inauntru este un cod de bare scanabil, care contine toate datele despre individ. se preconizeaza ca in cativa ani, micro-cipurile vor contine si numere de conturi bancare si ca toate actiunile dintre individ si societate vor fi reglate prin ele. Acesta este un lucru foarte grav, deoarece ofera autoritatilor puterea de a tine masele sub control in intregime. Daca cineva iese din randuri sau ridica vocea impotriva oranduirii, i se poate inchide cipul si individul respectiv este adus la tacere, interzicandu-i-se accesul la spitale, invatamant si bani. Pe langa asta, el poate fi urmarit peste tot in lume tot prin intermediul cipului, care este dotat cu GPS.
Ce mi se pare mie fascinant la chestia asta cu cipurile e ca ele nu sunt impuse populatiei, ci oamenii ajung sa le ceara. Evident, spre a face fata amenintarii "teroriste". Numai ca asta nu exista. A doua definitie din dictionar pentru terorism este: "doctrina folosita de un sistem de guvernamant pentru a tine populatia in frau, pentru a uni o societate divizata impotriva unui inamic comun si de a oferi un sentiment de coeziune sociala." Ori exact lucrul asta s-a intamplat dupa 9/11. Bugetul Pentagonului a crescut cu 100 de miliarde de dolari pe an de atunci. Tot atentatele au oferit pretexte pentru a ataca doua tari care nu erau pe placul americanilor si dintre care, din intamplare, unu se afla la granita cu Federatia Rusa (afghanistan) si unu detine rezerve importante de petrol (irak). Irakul este de asemenea vecin cu Iranul, care detine rezerve la fel de importante de hidrocarburi. Deja la televizor se aude tot mai des ca Iranul are arme nucleare, ca e pe axa raului, ca e o amenintare la adresa securitatii statelor unite si a lumii, bla bla bla. Scenariul aplicat este acelasi ca in cazul invaziei din Irak. Dovada ca nici pana acuma americanii nu au gasit armele nucleare cu existenta carora si-au motivat atacul, neavand aprobarea Consiliului de Securitate al ONU (care in treacat fie spus, este o institutie care nu functioneaza deloc, dar asta e o discutie pentru alta data).
Alt stat vizat mai este si Siria, considerat ca fiind singurul stat declarat terorist din lume. Nu e deloc greu de crezut ca fara interventia celorlalte state si institutii nationale, nu exista nici o forta in stare sa tina statele unite in lesa in mediul internationa. De bine de rau, URSSul mai facea asta, opunand americii o armata relativ egala, deci era un soi de echilibru. Dar in prezent, cu o armata superioara oricarei alteia, cu o populatie pe cale sa fie adusa la stadiul de oi si cu un stil de politica foarte agresiva, statele unite cam fac legea in lume si si-au atribut de la sine titlul de "jandarm mondial". Sa fereasca dumnezeu daca nimeni nu face nimic si populatia SUA nu se trezeste, pentru ca ei sunt singurii care mai pot face ceva in legatura cu asta.
N. Rockefeller (din dinastia faimoasa de bancheri americani):
"By having this war on terror, you can never win it ...
...so you can always keep taking people's liberties away...
...the media will convince everyone that this is real. "
"The goal is to get everybody in this world chipped with an RFID chip."
Mai nou, in baza Patriot Act, politia are voie sa intre in casa cetatenilor fara ca acestia sa fie acasa si fara mandat. Aceasta este o incalcare flagranta a drepturilor omului. mai mult decat atat, tot politia are dreptul de a retine pe oricine fara limita, fara justificare si are voie sa tortureze legal prizonieri care sunt acuzati de terorism. Chestia asta e destul de amuzanta, pentru ca majoritatea "teroristilor" arestati pana acuma au fost eliberati din lipsa de probe. Practic chestia asta da guvernului posibilitatea de a aduce la tacere pe oricare opozant al sistemului, sub acuzatia de terorism. Daca va suna relativ cunoscut, e din cauza Inchizitiei sau a lui Hitler, care faceau la fel.
De fapt, asemanarile intre guvernarea Bush si cea a lui Hitler sunt foarte multe. Amandoua pretindeau ca lupta impotriva "elementelor destabilizatoare" din interiorul si exteriorul tarii si amandoua au inscenat atentate pentru a obtine sprijinul populatiei pentru anumite masuri. De exemplu, dupa ce nazistii au dat foc Reichstag-ului si au dat vina pe comunisti, au trecut prin parlament The Enabling Act, o lege care facea constitutia democratica nula si care a insemnat persecutarea evreilor, tiganilor si a altor minoritati, deportari si genocid. Asemanarile dintre Patriot Act si The Enabling Act sunt izbitoare. Ce e mai ciudat e ca americanii par sa nu aiba nimic impotriva. Ei sunt atat de bombardati zilnic de cuvinte ca teroare, terorism, atentat, suspect etc, incat ajung sa accepte chiar si cele mai discutabile masuri ca sa-si mentina conceptul asta vag de securitate. Ca dovada, o familie din California a devenit pioner in domeniul micro-cipurilor. Astea's niste dispozitive foarte mici, care deja sunt atasate la noile pasaporturi americane. Inauntru este un cod de bare scanabil, care contine toate datele despre individ. se preconizeaza ca in cativa ani, micro-cipurile vor contine si numere de conturi bancare si ca toate actiunile dintre individ si societate vor fi reglate prin ele. Acesta este un lucru foarte grav, deoarece ofera autoritatilor puterea de a tine masele sub control in intregime. Daca cineva iese din randuri sau ridica vocea impotriva oranduirii, i se poate inchide cipul si individul respectiv este adus la tacere, interzicandu-i-se accesul la spitale, invatamant si bani. Pe langa asta, el poate fi urmarit peste tot in lume tot prin intermediul cipului, care este dotat cu GPS.
Ce mi se pare mie fascinant la chestia asta cu cipurile e ca ele nu sunt impuse populatiei, ci oamenii ajung sa le ceara. Evident, spre a face fata amenintarii "teroriste". Numai ca asta nu exista. A doua definitie din dictionar pentru terorism este: "doctrina folosita de un sistem de guvernamant pentru a tine populatia in frau, pentru a uni o societate divizata impotriva unui inamic comun si de a oferi un sentiment de coeziune sociala." Ori exact lucrul asta s-a intamplat dupa 9/11. Bugetul Pentagonului a crescut cu 100 de miliarde de dolari pe an de atunci. Tot atentatele au oferit pretexte pentru a ataca doua tari care nu erau pe placul americanilor si dintre care, din intamplare, unu se afla la granita cu Federatia Rusa (afghanistan) si unu detine rezerve importante de petrol (irak). Irakul este de asemenea vecin cu Iranul, care detine rezerve la fel de importante de hidrocarburi. Deja la televizor se aude tot mai des ca Iranul are arme nucleare, ca e pe axa raului, ca e o amenintare la adresa securitatii statelor unite si a lumii, bla bla bla. Scenariul aplicat este acelasi ca in cazul invaziei din Irak. Dovada ca nici pana acuma americanii nu au gasit armele nucleare cu existenta carora si-au motivat atacul, neavand aprobarea Consiliului de Securitate al ONU (care in treacat fie spus, este o institutie care nu functioneaza deloc, dar asta e o discutie pentru alta data).
Alt stat vizat mai este si Siria, considerat ca fiind singurul stat declarat terorist din lume. Nu e deloc greu de crezut ca fara interventia celorlalte state si institutii nationale, nu exista nici o forta in stare sa tina statele unite in lesa in mediul internationa. De bine de rau, URSSul mai facea asta, opunand americii o armata relativ egala, deci era un soi de echilibru. Dar in prezent, cu o armata superioara oricarei alteia, cu o populatie pe cale sa fie adusa la stadiul de oi si cu un stil de politica foarte agresiva, statele unite cam fac legea in lume si si-au atribut de la sine titlul de "jandarm mondial". Sa fereasca dumnezeu daca nimeni nu face nimic si populatia SUA nu se trezeste, pentru ca ei sunt singurii care mai pot face ceva in legatura cu asta.
N. Rockefeller (din dinastia faimoasa de bancheri americani):
"By having this war on terror, you can never win it ...
...so you can always keep taking people's liberties away...
...the media will convince everyone that this is real. "
"The goal is to get everybody in this world chipped with an RFID chip."
3 feb. 2008
Scrisoare de intentie
M-am gandit ca ar trebui sa scriu si de ce am inceput blogul asta. Am vazut, auzit si aflat o gramada de lucruri despre care nu se zice nimic in stiri, ziare, adica, mai pe scurt, despre care lumea nu stie nimic. Pornind de la atentatele de la 11 septembrie si modificare politicii statelor unite fata de restu lumii, pana la criza din Chad de acuma, de la sistemul deficitar in care traim pana la nepasarea si nesimtirea autoritatilor si a asa-zisilor politicieni, din tara si din afara, pana la incalzirea globala si adevaratele proportii la care a ajuns.
Asa ca am sa le iau pe toate metodic in cate un post si am sa discut despre fiecare in parte. Nu stiu cata lume o sa citeasca si cati o sa creada, pentru ca la un moment dat devine foarte greu de crezut ce sa intampla. Asta ramane insa de vazut, din comentariile sau injuraturile voastre.
Asa ca am sa le iau pe toate metodic in cate un post si am sa discut despre fiecare in parte. Nu stiu cata lume o sa citeasca si cati o sa creada, pentru ca la un moment dat devine foarte greu de crezut ce sa intampla. Asta ramane insa de vazut, din comentariile sau injuraturile voastre.
Scris mai mult din uimire [...]
E absolut uimitor sa aflii cate lucruri se intampla pe lumea asta despre care nu se stie nimic, si nu ma refer la statistici, cresteri economice musamalizate sau mai stiu eu ce minuni de genu asta, ci doar la felul in care cea mai mare parte a populatiei este tinuta la un stadiu de imbecilizare de necrezut.
Fiindca nu m-am mai uitat la televizor de atata timp, am zis ieri ca ' hai sa vedem ce mai e pe sticla'. Zis si facut, mi-am luat popcornu' si m-am asezat tacticos la televizor. Nimic, frate, da absolut nimic. Productii si emisiuni proaste, formate de show-uri importate per ansamblu din afara, fara a fi adaptate la piata romaneasca, daca se poate spune asa. Avem surprize-surprize si din dragoste, iarta-ma si ciao darwin, dansez pentru tine si super-nanny sau mai stiu eu ce alte imbecilitati din astea, care, vezi doamne, arata ca romanul este sensibil si dispus la fapte marete pentru aproapele aflat la nevoie. Pe de alta parte avem etno si taraf tv, care promoveaza "cultura autentica romaneasca". Apoi daca asta e cultura, ii inteleg pe cei care pleaca din tara unde vad cu ochii. Daca asi putea si eu asi face la fel. Pe langa aceste faruri ale culturii, mai avem si atomic tv sau cum dumnezeu s-o mai chema acuma si mtv, trend-setterul generatiei X, unde vezi aceleasi piese de la aceasi cantautori, parca ar fi festivalurile alea de dinainte de '89, unde vedeai numai pe mirabela, pe arsinel si stella, cotabita si alti granzi ai slagarelor romanesti. (mai nou fratele Nico ma informeaza ca Nikita e pe val in muzica, greseala mea ca n-am stiut).
Plictisit de emisiunile de tampit in masa, am ramas mai mult timp pe canalele de muzica si stateam si ma intrebam de ce nu se dau pe sticla niste piese care sa aiba si un oarecare mesaj. Nu zic sa se dea SDST pe o televiziune centrala, pen'ca dupa-aia tare mi-e c-ar ramane cativa oameni cu mintile usor stricate. Da nu e asa de greu sa bagi cateva piese de hip-hop cu mesaj social si politic, anti-sistem daca vreti. Sau trupe de alternative care nu canta despre cat de tare e dragostea si prietena solistului sau respectiv a dusmanului.
Respectand principiul "paine si circ", toate slagarele de la TV sunt cu fete si masini si cu inimi albastre, de parca nici unu din ei n-are noroc in amor. Altfel ar fi bizar, ca langa Justin sa fie CTC, langa ana lesko sa intre veritasaga, langa enrique sa se puna the roots si in loc de lenny sa fie audioslave. parca toata ideea era sa fie muzica diversa, dar nicidecum la acelasi nivel monoton si fara nici un dumnezeu.
In fine, in alta ordine de idei, de ce nu sunt in loc de stiri cu babe violate stiri cu actiuni greenpeace, stiri cu piese de teatru sau proiectii si discutii la ateneu, pe teme sciale, de nedreptati si inegalitati care se intampla zi de zi in sistemului in care traim? Raspunsul e logic si poate parea tras de par: cum poti tine sub control o populatie educata, care stie ce se intampla in jur si care adopta atitudine in fata nedreptatii? Nu prea poti. Altfel ar insemna ca statul sa inceapa sa functioneze, legile sa fie respectate, libertatile individului sa fie respectate si sa se elimine inegalitatile sociale. ceea ce e mai greu de facut decat sa dai pe canal emisiuni de sters creierul.
Cu parere de rau bag de seama ca guvernantii scot din ce in ce mai multi bani de la educatie sub cuvant ca bugetul trebuie stabilizat. dar paradoxal televizunile, din care majoritatea au datorii de sute de milioane de ron la buget, sunt scutite, pentru ca ele servesc interesului public; altfel spus intereselor celor care le conduc si care urmaresc promovare propriei agende politice. Apoi cum dumnezeu sa nu te apuce toti dracii cand vezi asa ceva?!
Chestia complet amuzanta e ca se aplica fix modelul invers fata de cel al fratilor nostrii de peste ocean, americanii. Acolo populatia e tinuta sub control mai subtil. rationamentul e destul de simplu: in loc sa tinem oamenii saraci si vai de capul lor, le dam mancare si haine de firma, obiecte hi-tech de care n-au nevoie si impunem un "model de viata" consumerist, care atrage. dovada ca SUA a devenit lider international in domeniul exportului de "cultura", element de soft politic. Pai e normal ca daca tii populatia multumita cu cele necesare vietii, ea are sa fie complet multumita si fericita si nu-si va pune intrebari. Si atunci tot ce mai ramane de facut este stabilirea controlul asupra invatamantului. Si ei au aceasi tactica, scot tot mai multi bani de la invatamant, reduc lista cu obiecte de studiat si reduc nivelul de predare in scoli. In felul asta, americanul de rand e convins ca stie tot ce are nevoie si ajunge sa spuna ca moneda angliei e dolarul, ca coreea de nord e in australia si ca orice le-ar zice bush ei cred. Dovada faptul ca 80% din americani erau convinsi nu numai ca Irakul avea arme chimice, ci ca le-a si folosit impotriva trupelor americane si engleze. La CNN au intrebat reporterii pe un american pe strda daca sustine pe Bush sa atace Italia si ala a zis ca "sigur, el stie mai bine ce-i de facut". Poftim cultura.
Revenind la Romania, tendinta de uniformizare e mai acerba ca in regimul comunist si se observa cel mai bine la individul de rand, care vegeteaza si manaca seminte pe strada, cu tricoul ridicat peste burta. Daca ai parul putin mai altfel decat tuns unu si cu capac, esti rocker, daca ai piercing in limba (sau in gat, dupa vorba lor, esti cyborg (asta serios, a primit o prietena observatia asta), daca ai pantaloni largi sau haine fara paiete sau de culori deschise esti ciudat si tot asa. Apoi daca si astia mai tineri, care teoretic ar trebui sa fie in fruntea schimbarii sunt mai conservatori decat cei din partidul cu acelasi nume, ce sa mai ceri celor care stau la caldura in birouri de lemn masiv si cu diurne mai mari decat salariul parintilor mei pe un an?
Si felul asta de a gandi al lor e promovat de artisti intergalactici cu nume de mancaruri de la alimentara si care, mai nou, pot fi priviti live la taraf tv si mai in trecut la Teo, evident facand playback. Trupe faine romanesti nu au nici o sansa sa apara live, decat daca participa la un eveniment sponsorizat de o mare corporatie internationala, dar aici e deja alta discutie.
Ca sa inchei, am zis sa mai acord o sansa TVului, dupa 2 ani si ceva in care l-am ignorat complet. Nu am vazut absolut nici o schimbare in bine, o cresterea a nivelului emisiunilor sau orice asemanator. asa ca am sa-l las in continuare sa stea la locul lui si am sa ma rezum la mezzo, unde macar nu vorbeste nimeni si se pune doar muzica buna. Asa ca un poster si-a reluat locul de odihna pe ecran.
"Umplu o foaie-n alb intr-un minut, nu-i tare?
Dati-ma la Observator, subiecte extraordinare
Lumea mea nu-i pe ecrane, deci n-ai cum sa o intelegi
Mai bine treci pe alt program, CNA'ul nostru are alte legi. "
Fiindca nu m-am mai uitat la televizor de atata timp, am zis ieri ca ' hai sa vedem ce mai e pe sticla'. Zis si facut, mi-am luat popcornu' si m-am asezat tacticos la televizor. Nimic, frate, da absolut nimic. Productii si emisiuni proaste, formate de show-uri importate per ansamblu din afara, fara a fi adaptate la piata romaneasca, daca se poate spune asa. Avem surprize-surprize si din dragoste, iarta-ma si ciao darwin, dansez pentru tine si super-nanny sau mai stiu eu ce alte imbecilitati din astea, care, vezi doamne, arata ca romanul este sensibil si dispus la fapte marete pentru aproapele aflat la nevoie. Pe de alta parte avem etno si taraf tv, care promoveaza "cultura autentica romaneasca". Apoi daca asta e cultura, ii inteleg pe cei care pleaca din tara unde vad cu ochii. Daca asi putea si eu asi face la fel. Pe langa aceste faruri ale culturii, mai avem si atomic tv sau cum dumnezeu s-o mai chema acuma si mtv, trend-setterul generatiei X, unde vezi aceleasi piese de la aceasi cantautori, parca ar fi festivalurile alea de dinainte de '89, unde vedeai numai pe mirabela, pe arsinel si stella, cotabita si alti granzi ai slagarelor romanesti. (mai nou fratele Nico ma informeaza ca Nikita e pe val in muzica, greseala mea ca n-am stiut).
Plictisit de emisiunile de tampit in masa, am ramas mai mult timp pe canalele de muzica si stateam si ma intrebam de ce nu se dau pe sticla niste piese care sa aiba si un oarecare mesaj. Nu zic sa se dea SDST pe o televiziune centrala, pen'ca dupa-aia tare mi-e c-ar ramane cativa oameni cu mintile usor stricate. Da nu e asa de greu sa bagi cateva piese de hip-hop cu mesaj social si politic, anti-sistem daca vreti. Sau trupe de alternative care nu canta despre cat de tare e dragostea si prietena solistului sau respectiv a dusmanului.
Respectand principiul "paine si circ", toate slagarele de la TV sunt cu fete si masini si cu inimi albastre, de parca nici unu din ei n-are noroc in amor. Altfel ar fi bizar, ca langa Justin sa fie CTC, langa ana lesko sa intre veritasaga, langa enrique sa se puna the roots si in loc de lenny sa fie audioslave. parca toata ideea era sa fie muzica diversa, dar nicidecum la acelasi nivel monoton si fara nici un dumnezeu.
In fine, in alta ordine de idei, de ce nu sunt in loc de stiri cu babe violate stiri cu actiuni greenpeace, stiri cu piese de teatru sau proiectii si discutii la ateneu, pe teme sciale, de nedreptati si inegalitati care se intampla zi de zi in sistemului in care traim? Raspunsul e logic si poate parea tras de par: cum poti tine sub control o populatie educata, care stie ce se intampla in jur si care adopta atitudine in fata nedreptatii? Nu prea poti. Altfel ar insemna ca statul sa inceapa sa functioneze, legile sa fie respectate, libertatile individului sa fie respectate si sa se elimine inegalitatile sociale. ceea ce e mai greu de facut decat sa dai pe canal emisiuni de sters creierul.
Cu parere de rau bag de seama ca guvernantii scot din ce in ce mai multi bani de la educatie sub cuvant ca bugetul trebuie stabilizat. dar paradoxal televizunile, din care majoritatea au datorii de sute de milioane de ron la buget, sunt scutite, pentru ca ele servesc interesului public; altfel spus intereselor celor care le conduc si care urmaresc promovare propriei agende politice. Apoi cum dumnezeu sa nu te apuce toti dracii cand vezi asa ceva?!
Chestia complet amuzanta e ca se aplica fix modelul invers fata de cel al fratilor nostrii de peste ocean, americanii. Acolo populatia e tinuta sub control mai subtil. rationamentul e destul de simplu: in loc sa tinem oamenii saraci si vai de capul lor, le dam mancare si haine de firma, obiecte hi-tech de care n-au nevoie si impunem un "model de viata" consumerist, care atrage. dovada ca SUA a devenit lider international in domeniul exportului de "cultura", element de soft politic. Pai e normal ca daca tii populatia multumita cu cele necesare vietii, ea are sa fie complet multumita si fericita si nu-si va pune intrebari. Si atunci tot ce mai ramane de facut este stabilirea controlul asupra invatamantului. Si ei au aceasi tactica, scot tot mai multi bani de la invatamant, reduc lista cu obiecte de studiat si reduc nivelul de predare in scoli. In felul asta, americanul de rand e convins ca stie tot ce are nevoie si ajunge sa spuna ca moneda angliei e dolarul, ca coreea de nord e in australia si ca orice le-ar zice bush ei cred. Dovada faptul ca 80% din americani erau convinsi nu numai ca Irakul avea arme chimice, ci ca le-a si folosit impotriva trupelor americane si engleze. La CNN au intrebat reporterii pe un american pe strda daca sustine pe Bush sa atace Italia si ala a zis ca "sigur, el stie mai bine ce-i de facut". Poftim cultura.
Revenind la Romania, tendinta de uniformizare e mai acerba ca in regimul comunist si se observa cel mai bine la individul de rand, care vegeteaza si manaca seminte pe strada, cu tricoul ridicat peste burta. Daca ai parul putin mai altfel decat tuns unu si cu capac, esti rocker, daca ai piercing in limba (sau in gat, dupa vorba lor, esti cyborg (asta serios, a primit o prietena observatia asta), daca ai pantaloni largi sau haine fara paiete sau de culori deschise esti ciudat si tot asa. Apoi daca si astia mai tineri, care teoretic ar trebui sa fie in fruntea schimbarii sunt mai conservatori decat cei din partidul cu acelasi nume, ce sa mai ceri celor care stau la caldura in birouri de lemn masiv si cu diurne mai mari decat salariul parintilor mei pe un an?
Si felul asta de a gandi al lor e promovat de artisti intergalactici cu nume de mancaruri de la alimentara si care, mai nou, pot fi priviti live la taraf tv si mai in trecut la Teo, evident facand playback. Trupe faine romanesti nu au nici o sansa sa apara live, decat daca participa la un eveniment sponsorizat de o mare corporatie internationala, dar aici e deja alta discutie.
Ca sa inchei, am zis sa mai acord o sansa TVului, dupa 2 ani si ceva in care l-am ignorat complet. Nu am vazut absolut nici o schimbare in bine, o cresterea a nivelului emisiunilor sau orice asemanator. asa ca am sa-l las in continuare sa stea la locul lui si am sa ma rezum la mezzo, unde macar nu vorbeste nimeni si se pune doar muzica buna. Asa ca un poster si-a reluat locul de odihna pe ecran.
"Umplu o foaie-n alb intr-un minut, nu-i tare?
Dati-ma la Observator, subiecte extraordinare
Lumea mea nu-i pe ecrane, deci n-ai cum sa o intelegi
Mai bine treci pe alt program, CNA'ul nostru are alte legi. "
Ganduri vesele pentru intro
Uite ca am ajuns si la momentul asta, in care pun primul entry pe blog. Sunt mai multe lucruri despre care asi vrea sa vorbesc, asa ca nu am sa pierd prea mult timp.
Multi parinti le reproseaza copiilor ca nu lucreaza si nu aduc nici un ban in casa, altii dimpotriva isi indeamna odraslele sa se tina doar de invatat, in speranta ca lucrul asta le va oferi o sansa reala in viata, in Romania sau in orice alta tara. E drept ca visul tutror celor de varsta mea este sa plece in afara, dar cred ca nimeni nu poate aduce un argument suficent de solid pentru a-i mentine legati de acelasi sistem corupt care a controlat vietile parintilor nostri si care acuma le controleaza pe ale noastre, evident, putin mai subtil.
Din pacate, am avut doar de putine ori ocazia sa vorbesc cu oameni suficient de deschisi incat sa recunoasca daca si de ce nu au servici la peste 20 de ani. Un alt lucru care ma interesa in discutiile respective era felul in care se simteau ei stand in fata parintilor zilnic si cerandu-le bani de una, de alta, de mers la film sau de iesit la o bere cu prietenii. Eu nu mai pot face chestia asta de mult timp, pentru ca mi se pare oarecum ca, la 21 de ani, sa ceri parintilor bani de autobuz. De aia mi-am tot gasit prin diverse locuri cate ceva de lucrat, pentru bani mai multi sau mai putini, dupa cum s-a intamplat. ma gandeam ca daca nu pot aduce bani in casa, sa ajut la platit toate cele trebuincioase, macar sa nu cer zi de zi de la maica-mea si sa am banii mei, cat de putini, cu care sa ma descurc. Femeia nu a tras catusi de putin de mine sa merg si sa lucrez. Chiar dimpotriva, mereu imi spune sa ma concentrz asupra facultatii. Recent, s-a pus problema sa ma mut intr-un apartament cu inca 2 oameni, unde evident trebuia platita chiria. Si pentru asta trebuia un loc de munca stabil, care sa-mi asigure suficienti bani pentru asta si pentru cheltuieli. Si aici a aparut problema mea. Ca sa am un asemenea servici, ar trebui sa lucrez intre ore clar stabilite, fara posibilitati prea mari de a ma abate de la program. Ori asta ar insemna inevitabil sa nu ma pot ocupa indeaproape de facultate. Nu sunt catusi de putin tocilar, dar sunt de parere ca daca tot faci 3 ani o facultate, macar sa nu pierzi anii aia pe prostii.
Si in timp ce eu stau si astept sa gasesc de lucru pe net eventual, unde sa pot lucra acasa si ma gandesc deja la un loc al meu, unde sa ma descurc doar pe munca mea, frate-miu, care e mai mare ca mine, (doar ca exemplu) sta foarte comod acasa fara nici un proces de constiinta in privinta asta. Daca stau si ma gandesc ca am sa ajung si eu la 23 de ani, cati are el, sa stau tot acasa, pe spinarea maica-mii, ma ia cu fiori in spate. Imi amintesc ca intr-o discutie, un prieten mi-a zis ca el inca nu-si face griji despre asta, ca inca isi poate permite sa stea acasa si altele asemanatoare. Nu conteaza, frate, catusi de putin daca stai intr-o familie cu 3 case sau traiesti intr-un cort pe malul raului, esential este sa inveti sa te descurci cat de devreme e posibil. Nu tine de posibilitatile alor tai, ci tine de aspiratiile si tendintele tale ca individ in societate, tine de ce vrei sa ajungi in viata si de ce ai de gand sa faci cu tine, la urma urmei. In afara de cei care primesc de la parinti salariu minim ca alocatie pe zi, stau si ma gandesc ca, indiferent ce zic parintii, trebuie sa fie foarte greu sa sustii un copil, daramite 2 sau mai multi, cu bani de scoala, de cheltuiala, haine, mancare si toate cele.
Eu gasesc mai multa satisfactie in a-mi imparti timpul intre scoala si servici si sa reusesc sa ma descurc, decat sa pierd fiecare zi, dupa ce ies de la facultate, stand pe o terasa sau prin baruri. Asta nu inseamna catusi de putin ca nu fac si lucrurile astea, doar ca nu in fiecare zi. Si faptul ca imi permit, atunci cand lucrez, sa ies pe banii mei, ma face sa ma bucur si mai mult de chestia asta.
Ideea de la care am pornit sa scriu blogul asta e ca mi-ar placea sa vad o lume in care toti se descurca pe blana lor si dupa cat lucreaza. Dar tinand seama ca jumate din oamenii pe care ii stiu se descurca cu pile, imi dau seama ca ce vreau eu e doar o utopie.
Si asa incepe povestea despre sistemul binecuvantat in care traim ...
Multi parinti le reproseaza copiilor ca nu lucreaza si nu aduc nici un ban in casa, altii dimpotriva isi indeamna odraslele sa se tina doar de invatat, in speranta ca lucrul asta le va oferi o sansa reala in viata, in Romania sau in orice alta tara. E drept ca visul tutror celor de varsta mea este sa plece in afara, dar cred ca nimeni nu poate aduce un argument suficent de solid pentru a-i mentine legati de acelasi sistem corupt care a controlat vietile parintilor nostri si care acuma le controleaza pe ale noastre, evident, putin mai subtil.
Din pacate, am avut doar de putine ori ocazia sa vorbesc cu oameni suficient de deschisi incat sa recunoasca daca si de ce nu au servici la peste 20 de ani. Un alt lucru care ma interesa in discutiile respective era felul in care se simteau ei stand in fata parintilor zilnic si cerandu-le bani de una, de alta, de mers la film sau de iesit la o bere cu prietenii. Eu nu mai pot face chestia asta de mult timp, pentru ca mi se pare oarecum ca, la 21 de ani, sa ceri parintilor bani de autobuz. De aia mi-am tot gasit prin diverse locuri cate ceva de lucrat, pentru bani mai multi sau mai putini, dupa cum s-a intamplat. ma gandeam ca daca nu pot aduce bani in casa, sa ajut la platit toate cele trebuincioase, macar sa nu cer zi de zi de la maica-mea si sa am banii mei, cat de putini, cu care sa ma descurc. Femeia nu a tras catusi de putin de mine sa merg si sa lucrez. Chiar dimpotriva, mereu imi spune sa ma concentrz asupra facultatii. Recent, s-a pus problema sa ma mut intr-un apartament cu inca 2 oameni, unde evident trebuia platita chiria. Si pentru asta trebuia un loc de munca stabil, care sa-mi asigure suficienti bani pentru asta si pentru cheltuieli. Si aici a aparut problema mea. Ca sa am un asemenea servici, ar trebui sa lucrez intre ore clar stabilite, fara posibilitati prea mari de a ma abate de la program. Ori asta ar insemna inevitabil sa nu ma pot ocupa indeaproape de facultate. Nu sunt catusi de putin tocilar, dar sunt de parere ca daca tot faci 3 ani o facultate, macar sa nu pierzi anii aia pe prostii.
Si in timp ce eu stau si astept sa gasesc de lucru pe net eventual, unde sa pot lucra acasa si ma gandesc deja la un loc al meu, unde sa ma descurc doar pe munca mea, frate-miu, care e mai mare ca mine, (doar ca exemplu) sta foarte comod acasa fara nici un proces de constiinta in privinta asta. Daca stau si ma gandesc ca am sa ajung si eu la 23 de ani, cati are el, sa stau tot acasa, pe spinarea maica-mii, ma ia cu fiori in spate. Imi amintesc ca intr-o discutie, un prieten mi-a zis ca el inca nu-si face griji despre asta, ca inca isi poate permite sa stea acasa si altele asemanatoare. Nu conteaza, frate, catusi de putin daca stai intr-o familie cu 3 case sau traiesti intr-un cort pe malul raului, esential este sa inveti sa te descurci cat de devreme e posibil. Nu tine de posibilitatile alor tai, ci tine de aspiratiile si tendintele tale ca individ in societate, tine de ce vrei sa ajungi in viata si de ce ai de gand sa faci cu tine, la urma urmei. In afara de cei care primesc de la parinti salariu minim ca alocatie pe zi, stau si ma gandesc ca, indiferent ce zic parintii, trebuie sa fie foarte greu sa sustii un copil, daramite 2 sau mai multi, cu bani de scoala, de cheltuiala, haine, mancare si toate cele.
Eu gasesc mai multa satisfactie in a-mi imparti timpul intre scoala si servici si sa reusesc sa ma descurc, decat sa pierd fiecare zi, dupa ce ies de la facultate, stand pe o terasa sau prin baruri. Asta nu inseamna catusi de putin ca nu fac si lucrurile astea, doar ca nu in fiecare zi. Si faptul ca imi permit, atunci cand lucrez, sa ies pe banii mei, ma face sa ma bucur si mai mult de chestia asta.
Ideea de la care am pornit sa scriu blogul asta e ca mi-ar placea sa vad o lume in care toti se descurca pe blana lor si dupa cat lucreaza. Dar tinand seama ca jumate din oamenii pe care ii stiu se descurca cu pile, imi dau seama ca ce vreau eu e doar o utopie.
Si asa incepe povestea despre sistemul binecuvantat in care traim ...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
